dorintzee....

Mi-aș dori sa îmi fac gândurile ghem și apoi să le arunc la gunoi...dar nu sunt din hârtie. mi-aș dori să retrăiesc momente din trecut...dar viața nu e un film pe care să îl poți vedea de câte ori vrei și pe care să il poți opri când vrei. mi-aș dori să pot strange lacrimile într-un pahar si când plouă, să le arunc ca să se confunde cu picurii de ploaie. mi-aș dori ca toate visele frumoase să se indeplinească....dar nu suntem personajele unui basm. mi-aș dori ca toate lucrurile triste să fie doar coșmaruri care dispar în câteva clipe...dar nu suntem personajele unei piese de teatru. mi-aș dori sa fii aici...dar nu se poate.

intr'o noapte=]]

Ma trezesc pe la 4 si ceva dimineata cu un cot in cap, nu foarte tare si adevarul e ca si pozitia mea in pat era dubioasa... stateam perpendicular pe directia normala.

Intreb: Ce e? Ce s-a intamplat.
sormea: Inot...
Eu: De mult?
sormea: De aseara...
Eu: Pai inseamna ca ai mers ceva...
sormea: Ma simt agitata...
Eu: Pai normal, de la atata inot !!!

Stii sa-ti pretuiesti gandurile?

E o perioada tare frumoasa a anului. Cand eram mai mica, nu stiu ce asteptam mai mult: sarbatorile pascale sau Craciunul. Adevarul ca eram tare entuziasmata in ambele cazuri. Ce ma uimeste din ce in ce mai mult este faptul ca in ultima vreme nu mai realizez "venirea" acestora. Si nu neaparat pentru ca nu constientizez insemnatatea lor, dar pur si simplu "vin si pleaca".

Inca de acum cateva zile deja au inceput sa circule pe internet tiparele clasice de mesaje, stiti voi, textuletele care ajuta oamenii in pana de idei si care blocheaza retelele de telefonie mobila. Incepe sa devina frustrant faptul ca unele "urari" sunt oferite doar pentru ca asa trebuie, asa e frumos si asa se cuvine sa faci. Ca doar urmezi un cod etic si te astepti la zambete largi si multumiri de genul "ai fost dragut/a ca mi-ai trimis mesaj". Asta in cel mai bun caz. Dar de cele mai multe ori ramai doar cu centii consumati. Nu, la capitolul urari nu mergem pe principiul "schimb pe schimb". Si mai spun nu la faptul ca deja cuvintele devin atat de alterate, fara nici o semnificatie atat pentru expeditor, cat si pentru destinatar.

Nu am inteles aspectul asta niciodata si sunt convinsa ca pe viitor voi reactiona la fel: de ce sa astepti Craciunul, Pastele, zilele de nastere (in cazul in care ti le amintesti sau esti invitat/a), etc. pentru a oferi persoanelor de langa tine cuvinte care sa le ajute sufletul si chiar buna dispozitie din ziua respectiva? De ce sa astepti sa faci anumite lucruri, iar atunci cand vine "momentul", totul sa fie doar de fatada? E atat de greu sa iei in serios rolul de om, de a-ti umaniza sentimentele si a transmite ganduri bune prietenilor tai?

Stii, uneori cand esti martor la experiente care iti marcheaza anumite puncte de vedere despre viata in general, ajungi la concluzia ca nu pretuiesti indeajuns ceea ce esti si ceea ce faci. Intr-un cuvant, nu stii sa apreciezi cuvantul "viata", atat la propriu, cat si la figurat. Te complaci intr-o stare de amorteala 6, 7, 8 luni si deodata te "hranesti" cu stupiditati doar pentru ca trebuie sa fii in rand cu ceilalti.

Da, stiu, randurile de mai sus au o doza de furie. Recunosc, e vorba de o furie interioara pe care am tinut-o in mine toata ziua. Ajungi sa apreciezi ceea ce ai cand esti fata in fata cu situatii pe care ai fi vrut sa nu le intalnesti niciodata, sa nu le traiesti. Ele existau doar la stiri si undeva prin articolele prafuite din ziare. Dar tu nu erai martor direct la ele. Insa totul se schimba la 360 grade cand esti acolo, cand toate simturile tale sunt focalizate intr-o singura directie.

Poate ca ti se confirma in fiecare zi ca viata este ciudata, imprevizibila, dar uneori parca intrece orice masura. Uneori parca are un sac undeva pregatit sa-ti inghita toate sperantele. Si nu ai timp sa reactionezi sau sa schimbi ceva. Resemnarea nu e deloc usoara, acceptarea unui echilibru intr-o lume dezechilibrata nu este deloc complementara cu gandurile tale.

Concluzie la fragmentele de mai sus? Pretuieste viata, pretuieste persoanele de langa tine si nu astepta evenimente, sarbatori, contexte speciale pentru a le arata ca tii la ele. Risti sa pierzi momente fantastice pe care s-ar putea sa nu mai ai ocazia sa le traiesti.